Legea achizitiilor publice permite ca pretul initial al unei lucrari atribuite prn sistemul achizitiilor sa poata creste cu 50% peste nivelul celui licitat. Practic, prin asa-numitele "contracte aditionale" care sunt trecute apoi in contul contractului de achizitie semnat initial, pretul lucrarii de constructie poate creste cu 50%, iar pretul altor contracte se poate chiar dubla. (Pentru contracte sub 15.000 de euro, nici nu trebuie organizata o procedura de achizitii - orice bun sub aceasta suma putand fi cumparat direct.)

Refacerea Pasajului Obor din Bucuresti a costat initial 12 mil. euro. Ulterior, prin contracte aditionale, suma initiala a fost majorata cu inca 4,1 mil. euro. Perfect legal, insa fara explicatii pentru motivul care a condus la majorarea pretului initial cu 34%.

DNA verifica in prezent o decizie a Consiliului General al Muncipiului Bucuresti de reabilitare a 58 de strazi - investitia totala fiind de 280 mil. euro, ceea ce este suspectat este pretul in cazul unor lucrari.

"Pot fi intalnite cazuri in care pretul de licitatie a fost depasit cu 170%. Unul castiga cu pretul cel mai mic si apoi dubleaza sau tripleaza costurile", spune Coraci, fara sa dea insa exemple.

"Alaturi de evaziunea fiscala, aceasta practica a umflarii facturilor dupa castigarea licitatiilor este cea mai eficienta metoda de drenare a banilor statului", adauga Coraci.

"Acea prevedere (din Ordonanta 34/1996 - n. n.) prin care costul aditional poate fi majorat cu 50% trebuie eliminata. In acest fel, multi practica preturi de dumping, oferind, in complicitate cu cel care ofera lucrarea, preturi cu 40-45% mai mici decat orice deviz initial pentru ca mai apoi prin aceste contracte aditionale sa ajunga cu pretul la unul pe care l-ar fi acceptat orice constructor serios, sau chiar cu mult mai mult decat acesta. Pentru a castiga cu orice pret, ofera perioade de garantie de zeci si de doua trei sute de ani, ceea ce este evident imposibil", spune Plosceanu.

Piata licitatiilor publice - 10% din PIB

Piata licitatiilor publice in Romania reprezinta in jur de 10% din Produsul Intern Brut. Contractele de achizitii publice la care participa un numar de peste 11.000 de autoritati contractante (ministere, primarii, consilii judetene, institutii deconcentrate, scoli, universitati etc.) au o valoare medie anuala de 13 mld. euro - cu o dinamica mai scazuta anul trecut cand a reprezentat in jur de 12 mld. euro.

In jur de 80.000 de contracte de achizitii publice sunt semnate anual in Romania.

Si in vreme ce administratia este sufocata de numarul disproportionat de mare de angajati, toata aceasta piata imensa este controlata direct de aproximativ 350 de oameni (95 de salariati de la ANRMAP - Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice; 140 de salariati la UCVAP - Unitatea pentru Coordonarea si Verificarea Achizitiilor Publice din cadrul Ministerului Finantelor; in jur de 100 de salariati la CNSC - Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor; 20 de salariati la ASIS - Agentia pentru Controlul Serviciilor Informationale).

In 2008, ANRMAP a dat 95 de sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea normelor de achizitii publice, iar in 2009 in jur de 100. Intre cei sanctionati se afla consilii judetene, inspectorate scolare, Companii Nationale (Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale), spitale, Loteria Romana, dar si Consiliul Concurentei sau Academia de Studii Economice.

La Compania Nationala de Autostrazi din cele 48 de proceduri de achizitii publice efectuate in perioada 2008-2009, opt au fost in neregula, potrivit ANRMAP - cele mai multe privesc asa-numita "negociere directa", adica se discuta cu o singura firma, fara un anunt public prealabil. Pretul nu rezulta in astfel de cazuri dintr-un concurs de oferte, ci dintr-o intelegere bilaterala.

Insa, ce poate face ANRMAP, este sa constate daca s-a respectat legislatia in domeniul achizitiilor sau sa sesizeze Parchetul sau Corpul de Control al Guvernului.

Anul trecut ANRMAP, a sesizat Corpul de control al premierului privind achizitiile Hidroelectrica care a cumparat, in 2008, 30 de masini prin licitatii suspectate de ANRMAP, pentru care s-au platit 3,7 mil. lei, adica in jur de 30.000 pentru o masina. In fiecare caz, a fost depusa o singura oferta.

La Ministerul Mediului, ANMPR a constatat ca un contract de publicitate prin care statul urma sa plateasca 75.000 de euro a ajuns in final sa coste 415.000 de euro.

In septembrie 2009, Corpul de Control al Guvernului a inceput verificari la Inspectoratul de Stat in Constructii. Motivul: institutia a cheltuit peste 10.000 de lei pentru intretinerea unor masini de teren achizitionate in 2008 si care erau in garantie.

Nuclearelectica este si ea in vizor. Mai multe controale ale Curtii de Conturi aratau anul trecut ca societatea ar fi prejudiciat, cu un an inainte, prin achizitii discutabile, bugetul cu aproximativ un milion de euro - este vorba tot despre contracte acordate fara licitatie.

Anul trecut, Compania de Drumuri Nationale a alocat unei firme fara licitatie publica un contract prin care aceasta urma sa deszapezeasca autostrazile A1 si A2. Aceeasi firma contestase o licitatie initiala pentru deszapezire. Compania a sustinut ca, in acest caz, a fost obligata sa incheie un contract fara licitatie si la incheiat tocmai cu firma care contestase licitatia. Cu alte cuvinte, companiei care a pierdut licitatia i s-a prelungit practic contractul pana la rezolvarea propriei contestatii. Valoarea contractului prelungit: peste un milion de euro.

Acest fel de "manipulare" este intalnit in multe dintre situatiile in care o licitatie este castigata "de cine nu trebuie" admitea recent sefa ANRMAP, Cristina Traila.

"In Romania, contestatiile au ajuns un sport national, in conditiile in care ele sunt gratuite. Dupa cum stim, sunt societati infiintate doar cu scopul de a contesta procedurile de achizitii publice", spune Traila.

Sicane de acest fel sunt intalnite pana la atribuirea contractelor. Urmeaza apoi derularea contractului care poate ajunge cum aratam, in final, sa coste si cu 50% peste contractul initial, pentru ca legea o permite.

Ministrul dezvoltarii Elena Udrea admite ca mecanismul nu este unul prea sofisticat.

"Ofertele cu care constructorii se prezinta sunt, de multe ori, fie mult supraevaluate, fie mult subevaluate. In cazul celor subevaluate de foarte multe ori de intampla sa nu fie decat o strategie prin care sa se urmareasca castigarea licitatiei cu orice chip, urmand ca dupa aceea, prin acte aditionale consecutive, sa se majoreze pretul stabilit in urma licitatiei", admite ministrul. Ea spune ca la nivelul ministerului pe care il conduce a realizat - in urma unei analize interne a ministerului - ca peste 90% din contractele atribuite au necesitat finantari suplimentare, iar cuantumul acestora s-a apropiat de 50% din valoarea initiala a contractelor.

Ea spune ca are in vedere un act normativ prin care sa limiteze cresterea costului aditional al unui contract de licitatie la maximum 10% din valoarea lui.

Exista insa si alte "tehnici" de manipulare a unei licitatii in urma aplicarii carora statul pierde pentru ca achizitioneaza lucrari proaste la un pret care "nu face".

Societatea Academica Romana, intr-un raport din 2009 asupra achizitiilor publice, arata cateva tehnici legale de manipulare. Iar una dintre ele - de pilda in tipul de atribuire "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic" utilizata in aproape jumatate din totalul procedurilor - implica stabilirea unor factori de evaluare a ofertei care, alaturi de pret, pot privi calitatea, caracteristici de mediu, termen de livrare sau executie, fiecare dintre acestia avand un punctaj. Or, aici, totul poate fi manipulat (vezi schema).

"In urma cu cativa ani nu trebuia decat sa ma uit pe caietul de sarcini ca sa observ ca o licitatie este cu cantec. Acum, fie am imbatranit si nu mai vad bine, fie am o sansa. Insa tot am mari indoieli cand pierd", spune reprezentantul unei puternice firme de constructii internationale care participa la licitatii de infrastructura in Romania.

"Exista in piata caiete de sarcini dupa profilul unui candidat. De amendat este faptul ca nu exista transparenta. Nicaieri nu poti sa vezi cat a fost pretul initial al unei lucrari de achizitie atribuite si cat este costul sau final. Atunci cand aceste lucruri vor fi publicate, va trebui dat raspuns la multe intrebari", afirma Plosceanu.

Elena Udrea, ministrul dezvoltarii: "Ofertele cu care constructorii se prezinta sunt, de multe ori, fie mult supraevaluate, fie mult subevaluate. In cazul celor subevaluate de foarte multe ori de intampla sa nu fie decat o strategie prin care sa se urmareasca castigarea licitatiei cu orice chip, urmand ca dupa aceea, prin acte aditionale consecutive, sa se majoreze pretul stabilit in urma licitatiei."

Cezar Coraci, presedintele UGIR 1903: "Cel putin 30-40% din costul total al unei lucrari finantate din banii statului ar putea fi economisite daca din legislatie s-ar elimina posibilitatea ca un contract adjudecat la un pret sa poata, apoi, fi majorat prin acele «contracte aditionale» care, in unele cazuri, dubleaza, daca nu tripleaza pretul initial."

Laurentiu Plosceanu, presedintele ARACO: "De amendat este faptul ca nu exista transparenta. Nicaieri nu poti sa vezi cat a fost pretul initial al unei lucrari de achizitie atribuite si cat este costul sau final. Atunci cand aceste lucruri vor fi publicate, va trebui dat raspuns la multe intrebari."

Cristina Traila, sefa ANRMAP: "In Romania, contestatiile au ajuns un sport national, in conditiile in care ele sunt gratuite. Prin lege, nu se poate incasa o taxa de timbru pentru contestatii, insa procedural, putem gasi solutii pentru ca abuzul contestatiilor sa fie limitat. Dupa cum stim, sunt societati infiintate doar cu scopul de a contesta procedurile de achizitii publice."

Incapabil sa limiteze cheltuielile publice, statul va fi obligat probabil sa majorareze impozitele, desi nu o spune public. Sub ochii statului insa miliarde de euro se topesc in facturi umflate, in achizitii al caror pret se dubleaza de la incheierea contractului de licitatie pana la darea in folosinta a lucrarii. Costul pierderilor pe aceasta filiera ar fi, in opinia celor care cunosc fenomenul, intre 20 si 40% din valoarea totala a contractelor de achizitii - adica intre 2,4 miliarde de euro si 4,8 miliarde de euro la nivelul lui 2009 cand au fost incheiate contracte de achizitii publice de aproximativ 51 de miliarde de lei (12,4 mld. euro). 80.000 de contracte sunt semnate anual si doar 350 de oameni sunt angajati sa controleze legalitatea si desfasurarea lor.

"Cel putin 30-40% din costul total al unei lucrari finantate din banii statului ar putea fi economisite daca din legislatie s-ar elimina posibilitatea ca un contract adjudecat la un pret sa poata, apoi, fi majorat prin acele «contracte aditionale» care, in unele cazuri, dubleaza, daca nu tripleaza pretul initial", spune Cezar Coraci, presedintele Uniunii Generale a Industriasilor din Romania - UGIR 1903.

In opinia mea este vorba despre un cost suplimentar intre 20 si 25% din volumul total al achizitiilor publice atribuite prin contractele initiale, crede, la randul sau, Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii (ARACO).

Articol preluat din Ziarul Financiar